Povestea unui gând al Timpului

Priveam prin fereastra închisă zăpada, ningea frumos cu fulgi mari. Aș fi ieșit să fac un om de zăpadă, mi-era dor de copilărie, să mergem împreună la derdeluș, să venim în casă îmbujorați, să bem un ceai fierbinte și să adormim moleșiți de o oboseală dulce. Dar nu am timp, trebuie să corectez câteva lucrări, am un proiect de terminat. Uff!…și rufe de spălat, da… și curățenie… Avea dreptate cine spunea că timpul ar trebui să fie de vânzare, să ne cumpărăm noi câteva ore în plus pe zi.

Continue reading