Voi ati facut pasiunea mai intensa!

Anii trec si totusi povestile frumoase raman! Mi-l amintesc pe Sergiu… clasa a XII-a… banca a IV-a de la geam… casti in urechi … un caiet mic (universal ce-i drept! :-) ). Parea a nu fi atent, deseori il surprindeam cu gandul in alta parte. Desigur ca ma agitam si incercam sa-l fac prezent cu totul la ora. Si totusi, ceva imi spunea ca are alt scop. Nu era asemeni elevilor care nu au chef de ora si fac orice altceva pentru a nu colabora. Simteam ceva artistic, desi nu identificam exact sursa. Imi amintesc teza la franceza – crunta experienta pentru o clasa care lucra pentru prima data cu mine. Subiecte din toata materia si … ei, aici e aici – mult temutul eseu. Luand in considerare ca erau clasa de economic, real deci, eu predand la clasa lor franceza, m-am gandit sa le dau dreptul de a alege. In locul groaznicului eseu – am ales o tema de creatie – aveau dreptul sa scrie eseu, naratiune, descriere, poezie sau versuri de cantec, evident pe tema data. Si… alta idee a fost de a “sparge” coltul vesel.

Sergian 4

Sursa foto – Sergian (arhiva personala)

Sergiu statea acum in prima banca de la geam. Ma tot intreba – pot sa scriu ce vreau eu? pot sa scriu in engleza? pot sa…?

Continue reading

Corala Armonia Plopeni – dna Maria Stanciu: ”muzica este magie sacra!”

AFIS copy

Sursa foto: Arhiva personala dna Maria Stanciu

Pasiune, muzică, dăruire față de sine și în fața celor care te ascultă – fericirea de a trăi! Acestea sunt sentimentele care animă grupul Armonia! A aparține unui grup care promovează cultura, dragostea față de artă – este o încântare, este o pasiune care te depărtează de lumea reală, de nimicuri pentru a avea acces la subilm! Nu sunt cuvinte mari, sunt expresia unui suflet fericit atunci când ascultă melodia fericirii.

Astăzi, în rubrica La taifas cu… stăm de vorbă cu doamna Maria Stanciu, Președintele Coralei Armonia, din Plopeni. O să dicutăm cu dumneaei despre un vis care implică pasiune, talent, artă!

Continue reading

Micadu – cunoastem Lumea Noua pe motocicleta!

Un proiect curajos, ambițios, deschis, inovator… o experiență unică, o călătorie a spiritului de descoperire! Andreea și Alexandru Maruseac. Andreea este traducător autorizat engleză – franceză, Alexandru este consultant IT. Andreea s-a născut, a crecut și a studiat în Prahova, Alexandru s-a născut în București, dar a crescut în Bucovina. Împreună sunt – Micadu. Iată cum se descriu chiar ei -

Micadu 1

Salut! Suntem Alexandru și Andreea, doi tineri din România, pasionați de lumea în care trăim! În iulie 2012 am hotărât să începem o călătorie peste întinderile Americilor, din Alaska până în Argentina, folosind ca mijloc de transport o motocicletă. Suntem pasionaţi de Lumea noastră şi vrem să o descoperim călătorind. Ne dorim ca în această călătorie să facem mai mult decât să descoperim, dorim să vorbim despre România în locurile pe unde ajungem. Despre o  Românie pozitivă, optimistă, un loc pe care vrei să îl cunoști.

Continue reading

Lavinia Dogaru – ”viata este un dar de la Dumnezeu!”

banchet 395

Sursa foto: Lavinia Dogaru, arhiva personala

Am intrat timid în clasă – era prima clasă de a IX-a unde urma să predau, era o generație pe care aveam să o duc singură până la final. Am fost întâmpinată cu căldură, ochii erau ațintiți asupra mea – eram tânără, apropiată de vârsta lor și trebuia să lupt pe 2 fronturi – să le demonstrez că știu ce am de făcut (erau clasă de Uman și eu predam limbi străine de care aveau musai nevoie), să le câștig admirația, respectul și dacă se poate puțină dragoste. Și da, am reușit – au trecut ani de atunci, au avut rezultate foarte bune la materiile predate de mine (engleză și franceză) semn că mi-am făcut datoria față de ei. Dar mai presus de asta – ei sunt una din clasele care mi-au rămas în suflet. De fapt, cred că am câte o poveste pentru fiecare clasă unde am predat – fie 1 sau mai mulți ani.

Clasa aceasta, printre alte amintiri frumoase care mă leagă de ea, este clasa Laviniei. Lavinia Dogaru este un copil, un suflet, un om care luptă cu ea, cu viața, cu cei din jur, cu prejudecățile pentru a demonstra că sufletul învinge. Este persoana care dădea suflet clasei, care îi făcea mereu să realizeze că ceea ce numeau ei probleme, erau nimicuri în comparație cu povestea Laviniei. Pentru ea nu conta dacă părul nu era așezat perfect, dacă fondul de ten nu era de nuanța corespunzătoare – ea venea la școală pentru că iubea și iubește și acum cultura, atmosfera educațională. Un chin erau diminețile când pe noroi părinții trebuiau să coboare dealul cu Lavinia, deseori în brațe și apoi în mașină. De multe ori, la prima oră eram sigură că nu o voi găsi în prima bancă de la mijloc. Și mereu mă înșelam -e ra mereu acolo. Lavinia nu era singură la școală și în viață – lângă ea era mereu Daniela – sora ei geamănă. Acum însă, liceul s-a terminat, Daniela este la facultate în București.

Continue reading