Fagurele de idei… – povestea unei lansari

Mi-e foarte greu sa scriu… nu imi vine sa cred ca spun asta! Scriu de cand ma stiu – pe final de caiete, pe agende gasite prin dulapul parintilor, pe foi aruncate mai apoi spre modificare, in carti publicate, pe acest site creat din dorinta de a promova frumosul. Dar acum…da, mi-e greu! De ce?! Pentru ca nu sunt eu cea care a scris acest articol. Este vorba de 2 persoane dragi mie prin ceea ce ele reprezinta in viata mea de om si cadru didactic. Cine sunt ele?

 

Irina IonitaIrina Ionita – o stiti pe Irina, am mai vorbit despre ea - http://copiiph.ro/2013/03/noi-pretuim-alfa-avantaj-education-pentru-premiile-obtinute-de-copiii-nostri/. Este un copil minunat care iti aduce aminte in fiecare secunda de ce ai ales cariera de cadru didactic. Irina este un adolescent cu inocenta de copil si imaginatie de poet, cu suflet de artist si empatie de om care intelege orice gand. Am avut nevoie de ochi si urechi pentru aceasta lansare si ea mi-a raspuns prompt si neconditionat. A fost acolo in locul meu si a scris in locul meu. Ce a reiesit o sa vedeti in randurile de mai jos. Ce am simtit? Se vede in paragraful anterior.

 

 

 

 

Adelina Venete - profesor lb francezaAdelina Venete – o stiti si pe Adelina - http://copiiph.ro/2013/04/liceul-tehnologic-1-mai-se-poate-altfel/. Singura modificare este ca, in prezent, dna profesor Adelina Venete isi desfasoara activitatea in cadrul Colegiului National Alexandru Ioan Cuza. Despre cine vorbim aici? Vorbim despre un cadru didactic de care orice elev ar avea nevoie, vorbim despre un om care simte, respira, traieste pentru a fi profesor. Adelina imi este prieten, coleg si sfatuitor. De data aceasta nu imi este permis sa vorbesc despre ea, simt prin randurile scrise de Irina admiratia si respectul unui copil care isi iubeste profesorul. Cati astfel de elevi? Cati astfel de dascali?!

 

 

 

 

Asa cum se poate observa cunosc personal autoarea urmatorului articol (Irina Ionita) si profesorul cu care se mandreste (Adelina Venete). Vreau sa vi le prezint si voua prin intermediul a ceea ce Irina a simtit din atmosfera pe care Adelina a creat-o. Va invit sa cititi randurile care urmeaza cu sufletul, sa simtiti fiecare cuvant cu dulceata cu care a fost scris, sa auziti fiecare silaba cu pasiunea cu care a fost rostita.

                                        Fagurele cu ide - Alianta Franceza Ploiesti        Despre Fagurele cu idei şi cum                               mi-am  amintit eu de optimism

Nu se poate ca, atunci când deschid uşa Alianţei Franceze, să nu surâd încântată. Şi-mi vin în minte, pe loc, versurile lui Bacovia (mai ales dacă se întâmplă să fie o zi rece din decembrie): „Ce cald e aicea la tine/ Şi toate din casă mi-s sfinte”. „La tine”? Da, doar este casa limbii franceze, singura din Ploieşti şi, pentru mine, un fel de centru al lumii în miniatură. „Şi toate din casă mi-s sfinte”… toate cărţile, adică. Şi Paradisul mi-l imaginez, precum Borges, ca pe o bibliotecă unde mă aflu eu, de obicei singură, uneori în compania celor dragi şi foarte dragi, emoţionaţi, ca mine, în faţa cuvintelor adunate în cărţi.

Obişnuită cu liniştea din mica bibliotecă a Alianţei, mi s-a părut aproape de nerecunoscut când am văzut-o plină de doamne şi domni în costum, de parfumuri, de zâmbete calde care ascundeau o mulţime de emoţii ghicite cu uşurinţă de ochiul meu iscoditor. Bucuroasă să-mi revăd profesoara de franceză (Adelina Venete), îmi spuneam că, încă de la începutul săptămânii, aşteptasem cele trei ore de franceză de joi seara, ele fiind singurele care-mi aparţineau, în care eram eu şi nu mi-era ruşine cu mine (de obicei, săptămâna se termină pentru mine joi, fiindcă vinerea nu-i zi de franceză). De data asta am avut norocul unui rendez-vous de vineri, la Alianţă, pentru lansarea de carte la care eram mândră să fiu invitată.

Titlul, dulce şi ludic, mi-a furat un zâmbet: Fagurele cu idei. Idei… pentru cine? Pentru profesorii deschişi spre un alt mod de predare şi evaluare, spre conceptele de interculturalitate şi transdisciplinaritate (definită, în carte, ca fiind „«la mise en oeuvre» a unor axiome comune ansamblului de discipline”), dar şi pentru elevii care sunt gata să accepte schimbările didactice, conform cărora „rolul profesorului este acela de a ajuta subiectul să înţeleagă opţiunile oferite, nu de a-i impune schimbarea”.

Autoarele Monica Catană, Gabriela Renţea, Mihaela Vagneti şi Adelina Venete, tinere profesoare care mi-au inspirat îndată încredere şi mi-au atras atenţia prin discursul plin de energie şi emoţie, ne-au făcut, cu siguranţă, pe toţi cei prezenţi să credem în această „carte-eveniment” şi în „curajul autoarelor – aşa cum remarca şi doamna prof. dr. Cristina Marian-Ionescu – de a aborda actul didactic dintr-o perspectivă novatoare”.

Nu pot să vorbesc doar despre emoţiile lor, trebuie să spun că şi ale mele au fost la înălţimea evenimentului, mai ales când am aflat de la doamna prof. Adelina Venete că a scris, pentru mine, primul autograf. Am plecat de acolo zâmbind şi sunt, deja, nerăbdătoare să mă întorc în biblioteca Alianţei Franceze, unde liniştea respectată cu sfinţenie de veşnicele locuitoare ale rafturilor – cărţile – îmi va aduce aminte de cele patru autoare care m-au uimit prin plăcerea lor de a oferi zâmbete şi de a vorbi, cu optimism şi simpatie, despre cum ar putea ele să schimbe acest sistem de învăţământ prea puţin apreciat (dacă nu chiar dispreţuit) de unii. Poate că ideile din acest „fagure” nu vor ajunge la urechile a destul de multe cadre didactice încât schimbările pe care le propun să se aplice în sistemul de învăţământ. Ar fi o idee utopică să credem că o singură carte poate schimba o lume. O carte e un început, noi, cititorii, suntem datori să o îmbogăţim prin lectură. Mi-am amintit de asta la lansarea Fagurelui cu idei şi mi-am mai amintit că optimismul, oricât de inutil ar părea lumii noastre, are, încă, – în sistemul de învăţământ sau aiurea – precum arta, rolul de a ne împrospăta existenţa.

(Irina Ioniță)

 lansare carte (2) lansare carte 3 lansare carte lansareee

4 thoughts on “Fagurele de idei… – povestea unei lansari

  1. Va mulțumesc din suflet amândurora! Am plâns de bucurie! Sunt onorata sa va cunosc, sa îți fiu prietena, Andra, sa îți fiu profesoara, Irina!

    • Și eu, onorată și foarte bucuroasă! Nu mă așteptam, înainte să vă cunosc, să ne potrivim așa de bine și… să mă atașez atât de repede de dumneavoastră! Vă mulțumesc, la rându-mi, pentru invitație, iar doamnei Andra Ilie pentru încredere! E primul meu text despre o lansare de carte… și mă bucur că s-a întâmplat să fie o carte semnată de o profesoară atât de dragă mie!

  2. Mulţumesc Irina pentru sinceritate… pentru cuvintele frumoase pe care le-ai scris despre lansarea acestei cărţi. Până la urmă Fagurele cu idei este depre elevi… pentru elevi… cu elevi. Mi-a făcut plăcere să te cunosc. Mult succes în viitor!
    Mulţumesc, de asemenea, doamnei Andra Ilie, pentru ceea ce realizează pentru noi, prahovenii…
    Această carte este rodul unei prietenii bazată pe încredere, respect, complementaritate şi perseverentă. Această carte este un dar făcut elevilor noştri.
    Dragele mele colege, a fost o onoare şi o plăcere să colaborez cu voi!

  3. Am ctitit cu deosebita placere acest articol, prin ochii unui profesor ce poate recunoaste valoarea unui coleg dar si pe cea a unui elev. BRAVO tuturor celor 4 autoare, FELICITARI Irina pentru cuvintele mestesugite si 100% adevarate, MULTUMESC Andra pentru promovarea acestui eveniment dar si a acestor oameni deosebiti. Cu RESPECT ma inclin in fata tuturor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>