Lavinia Dogaru – ”viata este un dar de la Dumnezeu!”

banchet 395

Sursa foto: Lavinia Dogaru, arhiva personala

Am intrat timid în clasă – era prima clasă de a IX-a unde urma să predau, era o generație pe care aveam să o duc singură până la final. Am fost întâmpinată cu căldură, ochii erau ațintiți asupra mea – eram tânără, apropiată de vârsta lor și trebuia să lupt pe 2 fronturi – să le demonstrez că știu ce am de făcut (erau clasă de Uman și eu predam limbi străine de care aveau musai nevoie), să le câștig admirația, respectul și dacă se poate puțină dragoste. Și da, am reușit – au trecut ani de atunci, au avut rezultate foarte bune la materiile predate de mine (engleză și franceză) semn că mi-am făcut datoria față de ei. Dar mai presus de asta – ei sunt una din clasele care mi-au rămas în suflet. De fapt, cred că am câte o poveste pentru fiecare clasă unde am predat – fie 1 sau mai mulți ani.

Clasa aceasta, printre alte amintiri frumoase care mă leagă de ea, este clasa Laviniei. Lavinia Dogaru este un copil, un suflet, un om care luptă cu ea, cu viața, cu cei din jur, cu prejudecățile pentru a demonstra că sufletul învinge. Este persoana care dădea suflet clasei, care îi făcea mereu să realizeze că ceea ce numeau ei probleme, erau nimicuri în comparație cu povestea Laviniei. Pentru ea nu conta dacă părul nu era așezat perfect, dacă fondul de ten nu era de nuanța corespunzătoare – ea venea la școală pentru că iubea și iubește și acum cultura, atmosfera educațională. Un chin erau diminețile când pe noroi părinții trebuiau să coboare dealul cu Lavinia, deseori în brațe și apoi în mașină. De multe ori, la prima oră eram sigură că nu o voi găsi în prima bancă de la mijloc. Și mereu mă înșelam -e ra mereu acolo. Lavinia nu era singură la școală și în viață – lângă ea era mereu Daniela – sora ei geamănă. Acum însă, liceul s-a terminat, Daniela este la facultate în București.

Mi-am amintit de Lavinia, de copilul frumos din prima bancă care îmi înghițea cu pasiune pentru limba franceză toate cuvintele, orice explicație…de pasiunea ei pentru literatură, de dorința ei de a-și continua studiile. Am sunat-o și am rugat-o să accepte să ne mai dea o lecție de viață – așa cum o făcea în liceu! Citiți-o pe Lavinia Dogaru cu inima și înțelegeți că deseori ne pasă de lucruri care nu însemnă nimic. Este o poveste despre viață, despre pasiune, este povestea unui copil greu încercat care luptă să rămână ea însăși indiferent de greutăți, de durere.

Spune-ne câteva detalii despre tine, despre ce s-a întâmplat.

Mă numesc Dogaru Lavinia –Mihaela am 22 de ani și la vârsta de  1 an și două luni am fost diagnosticată cu boala tetrapareză spastică , dar acest lucru nu m-a împiedicat să merg la grădiniță, Școala din Prăjani jud.Prahova  și după  aceea am absolvit Liceul Teoretic Șerban Vodă situat în Slănic jud. Prahova în anul 2010.

banchet 382

Sursa foto: Lavinia Dogaru, arhiva personala

 

Cum ai defini copilăria ?

Nu cred că există o definiție a copilăriei deoarece  fiecare copil simte altfel. În schimb, pentru mine, a fost mai greu din cauză că în acea perioadă am umblat prin spitale până la vârsta de 7 ani și consider că acest lucru mă determină să nu pot da o definiție a cuvântului Copilărie.

Care este cea mai frumoasă parte a copilăriei de care îți amintești cu drag ?

Este dificil să spun care este cel mai emoționant moment din copilărie datorită faptului că am avut parte de multe greutăți, dar pot spune că un moment special era  atunci când ne întorceam din spital și eram cu toții împreună

Cum ai defini anii de liceu ?

Anii de liceu…… O perioadă minunată din vițta mea când am cunoscut oameni deosebiți care m-au făcut să mă simt o persoană obișnuită chiar dacă am o problemă de sănătate și mă consider o persoană norocoasă deoarece am avut parte de un colectiv excepțional, cadre didactice minunate care fac această profesie cu pasiune iar eu le sunt profund recunoscătoare pentru că datorită lor sunt omul de astăzi.

Care a fost cel mai dificil moment din liceu de care îți amintesti ?

Nu consider că am avut parte de un moment dificil în liceu pentru că am fost sprijinită de familie, colegi, profesori care m-au făcut să simt că fac parte dintr-o mare familie.

Care a fost cel mai emoționant moment din liceu ?

Am multe amintiri frumoase din acea perioadă din viața mea încât nu pot spune care a fost cel mai emoționant moment dar ceea ce m-a emoționat pe parcursul celor 4 ani a fost faptul că toți colegii  au avut grijă de mine  tot timpul și mă  puteam baza pe ei oricând.

banchet 399

Sursa foto: Lavinia Dogaru, arhiva personala

 

Cine îți este mereu aproape, necondiționat ?

Din acest punct de vedere mă simt binecuvântată deoarece am parte de sprijinul familiei iar persoanele care mi-au fost aproape necondiționat sunt: mama și sora mea Daniela.

Care este cel mai important vis al tău, la care nu vei renunța niciodată ?

Am multe visuri și dorințe,  dar cel mai important vis al meu este acela: de a fi independentă atât cât voi putea și mai târziu să urmez o facultate daca va fi posibil însă eu nu  voi renunța niciodată la visul meu.

Cum păstrezi legătura cu mediul academic ? Prin sora ta?

Legătura mea cu mediul academic se păstrează prin lectură dar și prin intermediul surorii mele Daniela și  vreau să cred că  mediul academic se va schimba pentru că avem nevoie de acest lucru.

Ce sfat le-ai da tinerilor de azi ?

Sfatul meu către tinerii de azi este acela de a se îndrepta spre lectură și mai puțin spre internet din cauza influenței negative pe care o poate avea asupra tinerilor de azi. În schimb, lectura îți deschide noi orizonturi si te poartă într-o altă lume.

Care este cea mai mare pasiune a ta ?

Nu pot spune care este cea mai mare pasiune, îmi plac mai multe lucruri de exemplu: plimbările în aer liber, muzica,  filmele,  cititul etc.

Ce înseamnă pentru tine lectura ?

Lectura – înseamnă un mod de a învăța lucruri noi, un refugiu. Atunci când citesc mă simt liberă și mă cuprind sentimente contradictorii, am o lume doar a mea  Aceasta este definiția cuvântului lectură.

Te-ai gândit să te apuci să scri ?

Este pentru prima oară când mi se pune această  întrebare și nu m-am gândit niciodată  la acest lucru chiar dacă îmi place să îmi aștern gândurile și sentimentele pe hârtie nu cred că am talentul necesar pentru a deveni scriitoare.

 Cu ce personaj din literatură simți că te asemeni ?

Fiecare carte citită este specială prin povestea ei de aceea mi-e greu să aleg. Unul dintre personajele mele preferate este Anna Karenina personaj din romanul cu același nume al lui Lev Tolstoy și poate mă asemăn cu acest personaj pentru că a fost o femeie puternică și curajoasă.

Care este romanul tău preferat ? De ce?

Unul dintre romanele mele preferate este Anna Karenina scris de Lev Tolstoy datorită modului desăvârșit de a relata iar atunci când citești pare atât de real mai ales că ce se întâmplă pe parcursul romanului i se poate întâmpla oricui și poate fi o lecție de viață.

Ce iți dorești cel mai mult să se întâmple în viitor?

Dorința mea pentru viitor….Nimeni nu poate știi cum va arăta viitorul dar știu ce îmi doresc pentru viitorul apropiat: îmi doresc să am putere de muncă, sora mea să  poată avea un loc de muncă,  părinții să aibă parte de sănătate și  România să se schimbe în mai bine deoarece avem nevoie de asta.

Consideri utilă existența unui site pt copiii și părinții prahoveni – Copiiph.ro ?

Consider că existența acestui site copiiph.ro este utilă și benefică mai ales pentru copii și părinții prahoveni datorita informațiilor existente accesibile tuturor și putem afla lucruri noi mai ales în era tehnologiei în  care trăim.

Un mesaj pentru cititorii noștri.

IMG_0088

Sursa foto: Lavinia Dogaru, arhiva personala

Mesajul meu către cititorii site-ului este următorul: Să ne bucurăm că suntem sănătoși pentru că  dacă  avem sănătate putem realiza tot ce ne dorim. Nu toată lumea are parte de sănătate! Așadar bucurați-vă de viață pentru că viața e un dar de la Dumnezeu.

4 thoughts on “Lavinia Dogaru – ”viata este un dar de la Dumnezeu!”

  1. Felicitari pt articol!! Lavinia a fost, este si va fi o luptatoare! Mi-o amintesc in scoala generala cat de ambitioasa era si cat de frumos se purta cu toata lumea, indiferent de varsta. Ma bucur nespus sa vad ca nu doar eu o apreciez pentru felul ei de a fi, de a se lupta cu viata. Multa sanatate si noroc in continuare!

  2. O idee minunata…sa scrieti despre Lavinia…si mai ales sa creati acest site…datorita dv.,doamna profesoara,vom invata ceea ce inseamna cu adevarat viata!Va multumim!:*****Mult succes mai departe!:)

  3. Imi amintesc si acum…totul a inceput in perioada liceului,in clasa a IX-a…atunci cand am intalnit colegi noi si o minunata domnisoara profesoara de franceza…:) Dupa o perioada de timp petrecuta impreuna,tot invatand lucruri noi si interesante,am descoperit pasiunea pentru limbile straine:franceza si engleza!Si astazi vreau sa va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine si colegii mei,pentru ca ne-ati educat si ne-ati invatat cum sa invatam,un lucru foarte important si in prezent!Va pup si mult succes!:******

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>