Rares Iordache: practic judo – la sfarsit satisfactia este suprema…

Discuția de mai jos a avut loc în autobuzul 44, în Ploiești, care face legătura între casa lui și sala de antrenamente. L-am văzut de când m-am urcat – un băiețel de 11 ani (mi-a confirmat apoi și el că am avut dreptate) citea o carte, citea “Jurnalul unui puști”. Mi-a atras atenția că pe lângă cartea pe care o ținea pe genunchi, căra în spate un rucsac. Discuția cu el, redată în cele ce urmează, m-a liniștit într-o anumită măsură. Mă bucur că, în ziua de azi, când calculatorul sau TV-ul sunt principalele atracții pentru cei mici, totuși, mai există copii care își împart timpul liber între citit și sport.

IMG_0958

Salut! Pot să te întrerup? Nu îmi este dat să vad zilnic ceea ce faci tu…

Bună ziua !… ce vreți să spuneți?

Te văd cufundat în cartea pe care o citești și în același timp văd că ai un rucsac în spate. Practici cumva un sport?

Ooo, da…fac judo.

De cât timp faci judo?

Prima oară când am intrat în sala de antrenament a fost acum doi ani, dintr-o simplă curiozitate.

A fost alegerea ta sau cineva te-a îndrumat spre sala de judo?

Da, a fost numai și numai alegerea mea, așa cum am spus, cu acceptul părinților am ajuns la un antrenament și de atunci tot merg la sală. Plăcerea este atât de mare încât mereu cred că este tot prima dată.

Dar, cu cititul…, de unde pasiunea asta?

Scurtele vacanțe pe care le-am avut mi le-am petrecut la bunici. Ei au fost cei care m-au îndrumat să descopăr tainele cititului.

Revenind la judo… participi cumva și la concursuri sau te limitezi să practici judo ca pe un hobby ?

IMG_0934
Da, particip. La început a fost o joacă, apoi odată intrat în concursuri, acestea vin ca o avalanșă. Începi cu concursurile ușoare și dintr-o dată, în urma rezultatelor bune, te trezești că participi la campionatele naționale. Este fantastic, tot ce trăiești în momentele acelea nu se poate descrie. În secundele dinaintea luptei trebuie să fiu atent la sfaturile antrenorului, tehnicile învățate, anticiparea procedeelor adversarului, să las în urmă emoția și zumzetul sălii și cu toate acestea să am o concentrare maximă asupra luptei. La sfârșit satisfacția este supremă.

Să înțeleg că partea cu sportul este chiar serioasă.

Categoric, astfel rezultatele muncii mele m-au clasat pe toate cele trei trepte ale podiumului, dar cele mai prețioase medalii sunt cele caștigate la Campionatele Naționale pentru toate cele trei forme de concurs: lupta la sol (Ne Waza), lupta în picioare, individual și pe echipe.

IMG_0953
Și cum reușești să faci față? Poți să îmi spui care este programul tău?

Desigur, de luni până vineri mă scol la 6.30 și mă duc la școală până la ora 13.00, vin acasă și-mi pregătesc temele, la ora 16.00 plec la antrenament până la ora 20.00 când mă întorc acasă și uneori mai recapitulez pentru la școală. Sâmbăta antrenamentul este de la 8.30.

Ce altceva în afara de judo și citit îți mai place?

Îmi plac: snowboardingul, patinajul, plimbările cu bicicleta și pescuitul.

Din păcate pentru mine, reporterul, traseul 44 a ajuns la stația de destinație a lui Rareș și nu am mai putut decât să îl rog să îmi trimită o poză cu el în kimono-ul de judo… lucru care s-a și întâmplat. Încă o dovadă a seriozității unui copil de 11ani ! Iată mai jos fotografia.

 rares
Nu ne rămâne decât să îi urăm succes lui Rareș și să ne dorim ca majoritatea copiilor să aibă aceeași dorință spre sănătate – fizică (prin sport) și intelectuală (prin lectură) cum am văzut la Rareș.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>