Noi stim mereu raspunsul?

Ce îi spui unui copil de 3 ani și 4 luni când te înteabă mami, eu o să mor? Am încercat să analizez toate explicațiile care îmi veneau în minte să i le dau… și nu am știut ce să răspund. M-a întrebat de ce a murit mamaie Anca… mi-am ascuns lacrimile în fața lui. De ce? Știu că un copil are voie să plângă, are nevoie să își manifese durerea, frustrarea, neputința. Dar nu am putut să fac asta în fața lui. Ce să îi spun?

  1. Mamaie este la Doamne Doamne, El își alege cei mai frumoși trandafiri pentru Rai. Fraza asta m-a liniștit pe mine când am pierdut un suflet drag, dar nu pot să îi spun lui așa, la vîrsta asta. El îl iubește pe DoDo, vorbește cu El în fiecare seară, se roagă pentru toți Ajută Doamne pe toată lumea, așa zice. Mi-e teamă că dacă îi spun așa o sa zică că vrea și el, că dacă îl iubește o să îl ia și pe el.
  2. Să îi spun că a fost bolnavă? Nici asta nu îmi sună bine. Copiii răcesc, el știe că luăm siropele, stăm acasă 2 zile și gata. Cum să îi spun așa? O să se teamă de răceală, de o julitură… O să mă întrebe dacă moare și el.
  3. Să îi spun că toți plecăm la un moment dat? Nu pot! Copiii sunt prea destepți, prea inventivi, prea creativi pentru a le da motive să imagineze. Mi-e teamă că mă va întreba dacă plec și eu și tati.

Scriind aceste variante, mi-am dat seama unde este problema. La mine, la noi. Am văzut că în fiecare capitol am vorbit de fapt despre mine. Mie mi-e teamă. Mi-e teamă că nu voi răspunde corect, mi-e teamă să nu îl rănesc, mi-e teamă de răspunsuri, mi-e teamă că nu voi îmbătrâni langă el, mi-e teamă de TIMP!
Copiii nu pot fi mințiți. Dacă amânăm să le răspundem, greșim. E posibil să găsească singuri răspunsul și nu știu dacă este mereu cel corect. Sau e posibil să renunțe să ne mai întrebe. Nu trebuie să pozăm în fața lor ca atotștiutori, nu mereu vom avea răspunsul față de ei și îi vom dezamăgi. Nu trebuie să creadă că doar ce spunem noi este corect.
Ce să le spunem? Că trăim și timpul, viața, Dumnezeu aleg? Că noi alegem ce e Bine și ce e Rău? Grea întrebare, greu răspuns. Aleg să îi răspund cu inima, nu știu cum… nu vreau să plănuiesc de acum ce. Aștept să mă întrebe și promit, îmi promit, să nu mai evit răspunsul, să nu îmi mai fie teamă.

2 thoughts on “Noi stim mereu raspunsul?

  1. Andra, eu îţi mulţumesc pentru acest site, pentru că ne împărtăşeşti din experienţa ta, ne ajuţi să ne cunoaştem şi să ne înţelegem mai bine copilaşii care sunt viaţa noastră. Este nemaipomenit ceea ce faci, eu una învăţ foarte multe şi sfaturile tale înseamnă mult pentru mine.

  2. Adevarat intampinam multe dificultati la intrebarile celor mici si eu am trecut prin aceste probleme cu fiica mea.Nu vroia sa accepte ideea de moarte nici la o furnica,dar la o persoana cunoscuta…una e sa inteleaga raspunsul alta sa-l simta .Oricum multumim pt site,pt toate informatiile…..succes in continuare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>