Ce faceam noi cand casa era goala

Ce făceam noi când casa era goală? Am auzit mulți părinți, mămici în special, spunând De când a început să meargă, nu mai am nimic la locul lui în casă., Sunt jucării peste tot, sertarele nu mai există, am scos mânerele, dar găsește cum să le deschidă și scoate toot., Nu mai aud nimic la știri, văd totul pe mute, vorbește în continuu., În oraș…? Doamne, asta este o amintire de mult apusă…..


Vă regăsiți în aceste replici? Da, sigur că și noi ne regăsim în ele, și noi le-am spus, nu o dată – de câteva ori. Asta până când am încercat un dureros exercițiu de imaginație – ce făceam noi când era casa goală. Da, aveam curățenie, ordine, lucrurile la locul lor. Dar lipsea culoarea. Aveați foi colorate împrăștiate peste tot? Aveați pereții viu colorați? Aveați pete de morcov, iaurt, portocale pe canapea? Oricât de mare este durerea când le vedeți, imaginați-vă ce ternă, monotonă, lipsită de viața era viața noastră până să ne ofere Dumnezeu așa un cadou frumos.
Copilul este o minute, este un omuleț care crește sub ochii noștri dându-ne și nouă viață, dându-ne în fiecare zi câte un strop din licoarea fericirii. Zâmbim, râdem, ne jucăm, colorăm, ne amuzăm la desene animate, redescoperim ce fain este să construim un puzzle, ne aducem aminte satisfacția rezolvării unui exercițiu, facem fotografii în parc, la serbare etc. Toate aceste momente ne fac să uităm de griji. Acum, pentru noi fericirea vine în fiecare secundă petrecută lângă îngerașii noștri.
În cele mai obositoare momente, când ne supărăm cel mai tare de vreo boacănă copilărească, gândiți-vă cum ar fi fără. Bucurați-vă că aleargă, că vorbesc, că se joacă, că țipă. Vă amintiți când erau cât lingura, cum așteptam să facă primii pași, să rostească primele cuvinte, să facă primele gesturi de afecțiune? Știți că nu toți părinții sunt la fel de norocoși ca noi, da? Știti că unii au rămas cu un gust de durere tot așteptând aceste momente…?
Timpul trece, momentele se duc și intervine uitarea. Intervine uitarea caietelor pe care notam primul zâmbet, primul cuvânt, primul pișu la oliță, prima poezie, primul cântecel, primul perete desenat, primul pahar spart. Haideți să renunțăm la caietele pe care le vom termina cândva, haideți să scriem cu sentimente în cartea sufletului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>