Amintire de trecut – Imi doresc sa fiu eu…

(dedicație pentru mămici și tătici care vor să învețe despre sinceritatea sinelui pentru a preda copiilor fericirea de a fi UNICI)

Aminitire din trecut – pleonasm… când vorbești cu propriul suflet, nu! Aminitirile pot fi din prezent sau din viitor. Corect?! Nu… e clar că nu se poate. Dar, așa de fain este când spui Îmi amintesc… – e clar că te pregătești să vorbești de un moment frumos, de o amintire caldă, de momente emoționante din viața ta. Hai să ne imaginăm că prezentul și viitorul sunt amintiri frumoase și să le așteptăm fericiți. Deseori când ne gândim la viitor asociem evenimentele cu termeni precum – neliniște, agitație, teamă de necunoscut. Ce ar fi dacă ne-am gândi că viitorul este o amintire? Atunci am simți acea căldură care ne învăluie mereu când ne amintim ceva frumos, plăcut sufletului.



De unde aceste gânduri? Am regăsit cu mare drag câteva versuri scrise mai demult – o amintire pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Eu le recitesc acum și le vreau pentru viitor. Vreau să renunț a mă mai încărca cu iluzia schimbării unor persoane care nu contează, vreau să renunț a mă mai încărca negativ. Da, îmi doresc să fiu eu, acea EU pe care cei dragi inimii mele au construit-o. Sunt așa pentru că mă încarc cu dragostea lor și vreau să rămân așa pentru că vreau să le mulțumesc.

Îmi doresc să fiu eu….

La început a fost Cuvântul și cuvântul suntem noi oamenii! Au fost momente în viață când mi-am dorit să fiu altcineva sau să am ce are cineva, acum însă – știu ce vreau –Îmi doresc să fiu eu!

Îmi doresc să fiu eu….

Eu, cea care nu zâmbesc doar pentru a fi văzută de alții,

Eu, cea care nu mint pentru a obține ceva,

Eu, cea care nu pedepsesc pentru a-mi satisface orgoliul,

Eu, cea care tac atunci când în mine țipă urletul revoltei,

Eu, cea care se preface că nu ințlege, doar pentru a nu răni pe cel din fața mea,

Eu, cea care acționeaza având în gând ca, seara, în oglindă, să mă uit fără rușine.

Eu, cea care admir o floare – nu pentru că mi-a fost oferită mie și nu altcuiva,

Eu, cea care admiră soarele pentru lumina dăruită, și nu pentru a-mi schimba garderoba,

Eu, cea care își iubește soțul pentru că este cel lângă care sunt EU.

Eu, cea care era pe punctul de a-și da viața pentru copilul meu,

Eu, cea care la auzul unui simplu “mami” știu de ce sunt aici!

 

 

3 thoughts on “Amintire de trecut – Imi doresc sa fiu eu…

  1. Emotionant si adevarat! Trebuie sa ne pastram personalitatea, verticalitatea si sa fim noi insine, sa renuntam la a face pe plac altora in detrimentul propriilor sentimente si trairi. Viata este frumoasa si merita traita in sinceritate si iubire!

  2. Da, toti ne dorim sa fim ” Eu” dar uneori nu putem. Nu este atat de usor pe cat pare. Uneori putem fi doar ” EU” pentru ca: nu am fost educati sa mintim, nu am fost educati sa furam, nu am fost educati sa fim altfel decat suntem azi. Alteori, NU putem sa fim “Eu” pentru ca vrem ca viata noastra de familie sa fie perfecta, ne canalizam extrem de mult sa fim pe plac celor de langa noi incat uitam sa mai fim “EU”.Vrem sa fim sotia perfecta, mama care stie raspunsul la toate, prietena de nadejde, fiica de nota 10, colega saritoare, angajatul ideal, om in societate. Dupa toatea astea uiti sa mai fi” TU” :)
    Dar, in ziua de azi, totul se invata. Generatiile care ne preced, pot fi ceea ce noi nu suntem. Societatea, vremurile pe care le traiesc, ii invata sa fie meschini, sa puna pret pe lucrurile care sunt usor de obtinut, sa minta, sa insele, sa fie fatarnici, sa invete sa calce pe cadavre, ca sa obtina ce vor. Sa supravietuiasca in jungla asta pe care noi am creat-o si am inteles-o prost: democratia.

    Daca voi puteti sa fiti “EU” sau VOI insiva, va rog sa imi spuneti cum ati reusit?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>