de ce ne certam copiii?

De ce ne certăm copiii? Pentru că au greșit – este cel mai comun răspuns pe care îl primim la această întrebare. Dar de ce au greșit?… Socrate a analizat ideea conform căreia Omul face Răul pentru că nu cunoaște Binele. Dacă am analiza, filozofic vorbind, această sintagmă, ar trebui să știm ce este Răul și ce este Binele, iar asta ține clar de Ființa Absolută la care noi, oamenii, nu avem acces. Este o discuție destul de largă și promitem o revenire asuspra subiectului.

Să revenim la copii, deci – ei nu știu ce este bine să facă și atunci comit răul. Din perspectiva cui este rău ce fac ei? Din a noastră, normal, a părinților, a celor care vrem să creștem ființe perfecte, uitând că ele nu există, nu aici, pe Pământ.
De unde acest subiect? Din propria experiență, pentru că m-am surprins făcând greșeli pe care cândva mi-am promis să nu le fac. Dacă veți răspunde DA la majoritatea următoarelor întrebări, înseamnă că și voi, părinți de azi, ați făcut aceleași greșeli ca și mine

  1.  Ai țipat la copilul tău pentru că a vărsa iaurtul pe canapea?
  2. Ți-ai certat copilul după ce a aruncat pe jos pâinea de la masă?
  3. L-ai pedepsit după ce a aruncat cu racheta de tenis în televizor?
  4. I-ai făcut teoria microbilor după ce l-ai surprins mâncându-și mucișorii?
  5. L-ai amenințat că dai unor copii sărmani toate jucăriile după ce a țipat că mai vroia sa stea afară?
  6. I-ai spus că nu îi mai cumperi jucării după ce nu a vrut să le împartă cu alt copil?

Repet, dacă ai majoritatea de DA, te invit să ne jucăm împreună de-a copilul pentru a găsi alte modalități de a ieși din astfel de situații, dar fără a traumatiza copilul, fără a ne părea rău după o ieșire mai aprinsă, fără a știrbi din personalitatea celui mic. Am să iau doar două din situațiile prezentate pentru a le analiza și propune eventuale soluții de rezolvare cauză – efect, faptă – consecință.
Am să încerc să vorbesc cu mine ca și cum aș purta o discuție cu tine, da, tu – cititorul meu. Așa că te poți identifica cu mine – cea care a răspuns DA sau cu mine cea căreia îi vorbesc acum.
1. Imaginează-ți iaurtul împrăștiat pe canapeaua din sufragerie!
Ai două variante – să țipi la copil, să îl cerți, să ții o teorie despre câtă treabă ai în casă, despre meritele tale de gospodină, mamă, soție – toate neapreciate de cei din jur (așa crezi tu…). Ce câștigi din toate astea? La prima vedere, crezi că cel mic va înțelege, va empatiza cu durerea ta și nu va mai repeta greșeala. Răspuns greșit! De ce? Pentru că el nu a vărsat iaurtul ca să te supere, să te facă să plângi, să te vadă nervoasă sau să te știe trebăluind prin casă non stop. Nefiind acestea cauzele – nu acestea sunt soluțiile.
A doua variantă ar fi să îl întrebi de ce a făcut asta. E posibil să îți spună că din greșeală și atunci e corect să îl implici alături de tine la curățatul canapelei. Copilul trebuie să își asume consecințele faptelelor lui, va fi amuzant să îl vezi cum curăță de zor pentru a te face fericită. Știți că așa, noi, de fapt, manipulăm copilul, da? Pentru el nu contează cât de mult iaurt este sau nu pe canapea. Pentru el important este să ne vadă pe noi mulțumite.
Un alt răspuns pe care îl poți primi este – nu știu. Atunci poți transforma totul în joc – poți să iei un șervețel, îl faci sul și desenezi în iaurt o față tristă. Îi poți explica celui mic că mobila, canapeaua este tristă pentru că a murdărit-o. Când el spune că îi pare rău, transformă fața tristă într-una veselă și apoi roagă-l să te ajute să curățați împreună.
Care este diferența dintre cele 2 atitudini? Practic, ca timp – aproape niciuna. Până la urmă tot pierzi timpul în care faci curat, da? Acum contează ce învață copilul din asta. Dacă țipi, îl cerți, îi reproșezi că nu te apreciează, speri că nu va repeta, dar o va face, pentru că nu cunoști adevăratul motiv. E posibil să fi fost pentru a atrage atenția sau pur și simplu din neatenție. Dacă îl implici, atunci va fi conștient de responsabilitatea actului său și veți fi câștigați amândoi.

 

2. L-ai amenințat că dai unor copii sărmani toate jucăriile după ce a țipat că mai vroia sa stea afară?

 

Imaginează-ți cum țipă în mijlocul parcului Nu vreau în casă, mai vreau afară!

Ești nervoasă, nu-i așa? De ce? Asta e întrebarea… pentru că ai treaba acasă (nimic nu se compară cu bucuria de a petrece timp lângă copilul tău). Crede-mă vasele tot acolo vor fi, dacă le speli acum sau peste 1 oră – ele nu vor putea să îți zâmbească, să te țină de mână, să îți spună Te iubesc, mami! Sau – ești nervoasă că se uită alte mămici, bunici… cu ochii sfredelitori la tine. Și ce dacă se uită? De ce îți pasă de ele? Fac asta pentru că la rândul lor au fost în astfel de situație, cu altă ocazie, și la fel au primit priviri aprige. Ce vrei să crești, să educi? Un copil dresat sau un copil cu personalitate care să știe ce vrea?

Hai să analizăm ce spune copilul tău… nu vrea în casă, mai vrea afară. Ce e greșit în asta? El este capabil să spună clar, direct și fără nevoia de deducții, ce vrea. Ce te deranjează? Faptul că țipă, nu? Păi, de ce țipă? Înseamnă ca mai întâi ți-a spus pe ton calm, liniștit, dar erai prea ocupată să vezi cine se uită la voi și nu l-ai auzit. Copilul se manifestă după cum îi răspundem. Are nevoie de atenție, așa cum avem și noi. Tu nu țipi dacă nu ți se împlinește o dorință, dacă vorbești cu cineva și îți dai seama că nu te ascultă?
În loc să tragi de el pentru a-l târî în casă forțat (acolo unde discuția va continua le fel de aprinsă) încearcă să îi asculți nevoile. Acceptă să faci ca el, arătându-i că îți pasă. Asta vor copiii – vor să li se arate că ei contează. Nu trebuie să consideri că astfel ai cedat, ideea nu este să vezi cine e mai tare (cine pe cine ascultă), ideea este să îl determini să îi pese la rândul lui. Copiii imită, imită cuvinte, gesturi, comportamente – vor imita și respectul față de nevoia celui drag.

Nu spun că eu fac bine! Nu fac bine deloc. Și eu țip, și eu sunt disperată că trebuie să spăl, să calc…Dar știu unde greșesc, primul pas este mereu cel mai greu, dar ce este  mai important este să acceptăm că și noi greșim. De ce ne certăm copiii? Pentru că nu sunt mașini care să respecte ordine? Un copil nu este o telecomandă prin care să execuți programe, un copil este un suflet căruia trebuie să îi arăți că el contează!

Da, au mai rămas câteva situații spre a fi analizate. Voi cum le rezolvați, ce soluții aveți?

5 thoughts on “de ce ne certam copiii?

  1. Si pana la urma cum trebuie procedat in cazul copilului nemultumit? Ii faci pe plac si mai stai cu el 10 min, 20… 60, dar dupa? Daca mai vrea? Mai repeti o data… 10,20 … 60 de minute in parc si tot asa? Pana cand? Pana i se face foame? Cred ca s-ar multumi cu un covrig de la chiscul de langa parc si astfel te apuca noaptea in parc si copilul tot nu vrea acasa :D
    Niciodata n-am gasit rezolvare 100% la aceasta problema :D
    Sa nu se inteleaga gresit… am iesit de multe ori in parc cu verisori, vecini etc … si am avut aceeasi problema :)

    • Denisa, mi se pare ca ai citit printre randuri…din titlu si din continut se intelege ca este o intrebare, autorul nu incearca sa gaseasca solutii ci prezinta situatii in care suntem pusi in situatia de a certa copiii….felicitari pentru site si pentru articole..va urmaresc din Germania.

      • Multumim, Ioana! Dragostea pentru copii nu are granite, din Germania esti alaturi de noi si noi scriem pentru voi, oriunde va poarta viata!

  2. Cred ca cei care scriu aici , nu au impresia ca procedeaza intotdeauna bine sau ca sfatul lor este cel mai bun, dar poate se gasesc raspunsuri la niste probleme care nu au rezultat.
    Automat, nu toti copii sunt la fel, conteaza cum i-ai obisnuit si ce reguli ai reusit sa stabilesti cu ei de la inceput. Copiii asculta si imita foarte mult, mai ales la varste de 3- 4 ani, chiar daca parintele are impresia ca nu este ascultat de copil atunci cand acesta din urma ii vorbeste, vei avea o surpriza…copilul a receptionat fiecare cuvintel transmis de tine.
    - In privinta statului afara, cu orele, cel mai bine este, sa stabilesti impreuna cu copilul, ininte de a pleca din casa, ora de ajuns acasa. Daca deja ai un program, de somn, de masa, e mult mai simplu, copilul devine mai ordonat si iti cere el, sa respecti acele ore, chiar daca tu uneori mai uiti. Iti va aminti el, mami trebuie sa mananc, mami, trebuie sa dorm sau mami sa nu uiti sa imi dai doctoria ( atunci cand este cazul).
    Trebuie sa fi ferma in hotararea ta,nu stai la discutii, este ora de intrat in casa dupa joaca si trebuie sa plecam. Nu ma intereseaza faptul ca, copilul meu incearca sa ma santajeze incepand sa planga, sa se tarasca pe jos ( la mine nu este cazul), sa dea in mine ( idem) sau cine stie ce alte manifestari de ” copil smecher care stie ca de rusine – CEDEZI” .Nu trebuie sa te intereseze ce spun oamenii din jur la aceste manifestari ale copilului tau…le ignori si te menti ferm in hotararea ta. Nu lasi pe nimeni sa se amestece in acest conflict iscat: bunica, tatal, un alt om de pe stada care considera ca iti poate rezolva problema sau cine stie ce baba inteleapta care ti-a spus ca a crescut 5 copiii si 10 nepoti. Totul este intre tine si copilul tau. Mi s-a intamplat si mie, sa nu doresca sa intre in casa la ora stabilita de comun acord, dar chiar daca a inceput sa planga ca nu vrea, am lasat-o acolo,
    m-am indepartat putin de ea, iar ea vazand ca nu este chip sa ma induplece ( asta nu merge pentru mamele care ” nu suporta sa-si auda copilul plangand) s-a ridicat de jos si a venit cuminte dupa mine. A inteles si de atunci nu mai face asta, stie ca nu ma indupleca…dar in drum spre casa
    i-am explicat, de ce trebuie sa ne respectam promisiunile facute si cat de urat a fost gestul ei fata de mamica ei ( oamenii din jur s-au uitat la ea spunand ca este o rasfatata, copiii nu au inteles ce se intampla cu ea ” a deranjat iarba si a speriat toate gazulitele, a trezit toate pasarele adapostindu-se de frica glasului ei :) - asta pentru ca este la o varsta la care nu vrea sa deranjeze nimic- 3-4 ani). La mine s-a putut, sunt convinsa ca se poate si cu alti copii, dar trebuie sa incerci sa le faci de la inceput. Copilul se obisnuieste cu modul tau de a actiona, devine ordonat daca si tu esti ordonata in comportamentul pe care il ai fata de el.
    Deocamdata ma opresc aici, nu sunt sfaturi…doar ganduri asternute pentru a ajuta mamicile care intampina probleme in astfel de situatii. :)

  3. Din ziua in care fetita a aparut in viata noastra, am simtit ca am o noua prietena, curata la suflet, careia ii pot impartasi toate gandurile mele, careia ii pot spune cum am iesit eu din situatii in care se afla ea acum. Din acea zi, am vorbit cu ea tot timpul. Am fost surprinsa, cand ma asteptam mai putin venea o replica a ei din care imi dadeam seama ca incet, incet, incepea sa inteleaga. Cu timpul, pe masura ce creste, ma surpinde cu cate un gest, sau o vorba sau o atitudine (buna sau rea daca o raportez la persoana mea, dar daca o ascult, nu receptionata la fel de ea). Intr-adevar, rabdarea este cheia reusitei si timpul pe care il alocam copilului sau copiilor nostri. Eu asa am hotarat, chiar daca sunt zile cand petrec mai putin timp cu familia, cea mai mare atentie o acord ei, o ascult, ne implicam in ‘scenete’ care reflecta diverse intamplari din viata. Astfel, putem sa ne descoperim una pe cealalta, putem vedea cum gandim fiecare (cat de putin descoperim, este un inceput). Au fost, sunt si vor mai fi momente cand nu vom fi de acord, au fost si vor mai fi discutii mai ‘aprinse’, dar, cred ca totul pleaca de la increderea pe care trebuie sa le-o acordam si lor, chiar daca sunt mici, chiar daca consideram ca nu sunt la varsta cand parearea lor conteaza sau este una potrivita. Va spun, veti fi surprinsi de copiii vostri cand va veti astepta mai putin, veti vedea ca pot rezolva o situatie mai bine decat noi, veti vedea ca, pe masura ce cresc, daca nu ii obligam la un program pe care noi il consideram bun si ii lasam si pe ei sa hotarasca, relatia noastra cu ei va fi din ce in ce mai buna, ii vom castiga de partea noastra, vor asculta mai usor sfaturile noastre, vor reusi sa deosebeasca binele de rau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>