Concurs “Cum am ales numele copilașului nostru”

CopiiPH s-a născut azi pentru a doua oară – mereu când prinzi viață este ca un nou început, ca un cadou pe care ți-l oferă Dumnezeu pentru a te bucura, pentru a trăi frumos!Cu această ocazie în gând, vă propunem un concurs Cum am ales numele copilașului nostru…

Invităm părinții să ne împărtășească gândurile lor din momentul frumos când au văzut 2 liniuțe și au început căutările pentru nume, copiii care știu povestea de la părinți, bunicii care își amintesc cum s-au ales numele nepoțeilor…

Și ca orice concurs, trebuie să existe și un premiu – cea mai frumoasă, captivantă, plină de emoții poveste va fi răsplătită cu un cadou personalizat! Perioada de desfășurare este începând de acum până pe 02.02.2013. Vă aștepăm cu mare drag!

Și pentru a sparge gheața, în cursul zilei de azi, pe www.copiiph.ro vom posta și noi povestea noastră, in afara concursuui bineînțeles!

Poveștile pentru concurs trebuie postate sub forma de comentarii pe www.copiiph.ro, sub postul Concurs Cum am ales numele copilașului nostru!

6 thoughts on “Concurs “Cum am ales numele copilașului nostru”

  1. In totdeauna mi-au plcut povestile…cand eram mica le ascultam citite, cu o voce calda si pe voci pentru fiecare personaj in parte, de mama, si mai tarziu, cand am invatat sa citesc, de mine, cu o pasiune nebuna. O pasiune pentru povesti pe care o am si acum si o duc mai departe citind fetitei mele.
    Noi, am fost colegi de scoala generala…si pot sa spun ca l-am iubit cu o inocenta de copil inca din clasa I, il cautam mereu si el la fel, pentru ca primul inel adevarat din aur, l-am primit dupa ce a alergat prin tot parcul din Plopeni dupa mine sa mi-l daruiasca. Sa-mi spuna ca sunt aleasa lui si ca isi doreste sa primesc acest inel, un inel sustras, cu minte de copil de la mama lui. Un inel pe care eu l-am refuzat atunci, spunand ca este prea mare pentru mana mea de copil :)
    Anii au trecut, iar la varsta de 14 ani fiecare a mers pe drumul lui, eu, un liceu teoretic in Ploiesti, iar el fortat sau nu de imprejurari, a imbracat haina militara. Nu l-am revazut decat dupa 8 ani…de liceu si facultate militara, in tot acesti ani l-am purtat mereu in suflet si cred ca am sperat in fiecare clipa ca va fi al meu.
    Revederea a fost placuta, emotionanta, plina de fiori. Atunci, pe 29 mai 2004, am crezut ca va fi pentru toata viata, cand am primit si nu am refuzat inelul. L-am ales pe el sa-mi fie alaturi in toate ” Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi “:)
    Am trait totul la extrem, pina de groaza de a nu mai fi alaturi de mine , pentru ca a dorit sa lupte cu ofiterii nostrii in teatrele de operatii din afara tarii noastre, a vrut sa ia parte la un razboi care nu este al nostru. De ce? Pentru o viata mai buna si lipsita de griji. Dupa multe despartiri nevoite, ne-am hotarat sa iubim intens si altceva, sa crestem o mica fiinta din rodul dragostei care ne lega. Nu a fost usor, dar dupa ceva vreme am simtit aceea fiinta mica care crestea inauntrul meu…mi-am dorit din tot sufletul meu si cu toata fiinta sa fie fetita, cu toate ca sotul meu, cum sunt probabil toti tatii isi dorea baiat :) Am inceput sa ne alegem nume pentru ingerasul pe care ni-l daduse Dumnezeu.
    Dar nume de baieti nu-mi veneau deloc in minte, doar de fetite, am asteptat pana ce ecografia 3 D mi-a confirmat sentimentul pe care l-am avut de la inceput ca este fetita :) Primul nume la care me-am gandit era Andra- Maria, avand numele de familie scurt ( din cateva litere) nu mi se potriveau prea multe nume de fetite …asa ca sotul meu s-a gandit la aceast superb nume CATRINEL, un nume de care m-am indragostit din prima, pentru ca am simtit ca acest copil dorit din tot sufletul, va fi la fel de frumos ca si numele pe care il poarta. Iar al doilea nume l-am ales eu, Andreea, sau mai bine spus primul nume, pentru ca m-am gandit ca numele asta o va ocroti asa cum Sf Andrei ne-a ocrotit intotdeauna pe noi romanii.
    Sorocul s-a impinit in luna martie 2009, in luna florilor, cand totul renaste,ar fi fost un cadou superb de ziua mamei, pe data de 8, dar fetita mea nu a mai avut rabdare si a iesit la fel de grabita si neastamparata cum este acum, pe data de 4 martie. Doctorii, la nastere au spus ca se va face doctorita pentru ca a apucat hotarata o pensa in mana si nu i-a mai dat drumul decat dupa ce i s-a facut baita. Eram atat de emotionata cand mi-am vazut copilul si am sarutat-o, incat am uitat de tot :)
    Acum si mereu Catrinel reprezinta tot , eu traiesc prin ea, zambetul si iubirea ei pe care mi-o ofera din tot sufletelul , este sursa mea de energie, este puterea pe care mi-o iau pentru a merge mai departe, pentru a reusi sa infrunt hopurile pe care mi le aseaza in cale, Dumnezeu.
    Catrinel este, vorba lui Eminescu:
    ” De-or trece anii cum trecura,
    Ea tot mai mult imi va placea,
    Pentru ca-n toata-a ei faptura
    E-un ” nu stiu cum” s-un ” nu stiu ce”
    Asta este povestea numelui fetitei mele…am vrut sa v-o spun, nu vreau sa particip la concurs, vreau doar sa va incurajez sa fiti active pe acest site plin de informatii folositoare pentru orice femeie, care are curajul sa devina mamica. Orice inceput este greu, dar sentimentul pe care il ai cand copilul tau te striga ” mami” este unic.
    Incercati-l cu incredere, asa cum va sfatuiesc, sa dati viata povestilor si experientelor prin care ati trecut.

  2. Orice poveste a unui copil incepe cu povestea parintilor lui. Asa incepe si povestirea viitoarea noastre fetite…….eu si sotul meu ne-am cunoscut intr-o zi mohorata si friguroasa de Februarie , cand eu ca o fata asultatoare de parinti :) ma duceam sa cumpar paine, iar el, fiind in armata (efectuandu-si stagiu militar) cauta un telefon public sa isi sune parinti. Dumnezeu a facut sa ne intalnim in aproprierea unui post telefonic, in timp ce ne indreptam catre acesta am reusit sa schimbam doua vorbe, timp in care am reusit sa facem schimb si de numele de telefon.
    Dupa cateva zile de vorbit ore in sir la telefon, am hotarat sa ne intalnim. Toate intalnirile noastre au durat pana in anul 2006 cand si-a luat inima in dinti si m-a cerut de sotie,in 2007 am devenit legal sot si sotie. Ne-am petrecut 5 ani fff frumos cu plimbari, cluburi, petreceri numai ca eram doar noi doi, parca ceva lipsea pentru a deveni o familie in adevaratul sens al cuvantului!”un bebelus” ,asa ca ne-am pus pe treaba iar in luna august 2012 i-am dat minunata veste sotului meu ca va fi Tatic :) . Pentru ca eu am o sora, mi-am dorit ff mult un baiat,si implicit, si sotul meu isi dorea la fel de mult un baiat. Bineinteles ca primul nume care ne-a venit in cap a fost de baiat, Sergiu Mihai, insa am luat in calcul si situatia in care vom avea fetita, eu am zis Ioana, pentru ca vroiam sa aiba un nume sfant, iar sotul meu a venti cu cel de-al doilea nume Alexia. Pe data de 8 Ianuarie 2013 in urma ecografiei 3D am aflat ca baiatul nostru mult dorit este Ioana Alexia. Ia-ta asa a luat nastere numele viitoarei nostre fetite, pe care o asteptam cu ff mare bucurie si dragoste.
    Asa cum a spus si Dana Andrei, “orice inceput este greu” dar abia astept sa nasc, sa imi tin fetita in brate, sa o simt alaturi de me, sa o vad cum face primi pasi, cum va spune primele cuvinte…. intr-un cuvant Ioana Alexia va fi ratiunea noastra de a trai.

  3. Povestea Ioanei

    Eu si el, doua suflete care s-au intalnit, s-au apropiat, au plecat pe drumuri separate si care s-au reintalnit pentru a nu se mai desparti. Doua inimi care au inceput sa bata cu putere, prima oara intr-o livada cu ciresi, continuand pe o banca in parc si mai tarziu mana in mana, impreuna, pe drumul vietii.
    Da, impreuna a fost si altceva, impreuna a fost…..”vom avea un copil!”.
    Am stiut de la inceput ca va fi o ea si am dorit sa fie perfecta, sa fie un ingeras printre noi, sa fie glasciorul care sa ne umple viata, sa fie miracolul dorit de fiecare, sa fie ea, fetita mea.
    Un nume? Nu, un sufletel curat, o fiinta minunata, venita sa ne apropie mai mult, sa aduca veselie si bucurie, sa ne invete sa fim parinti.
    A venit grabita sa ne cunoasca, sa simta caldura noastra, frumusetea vietii si miracolul familiei.
    Este ea, este tot ce mi-am dorit fara sa stiu vreodata ca voi avea, este o binecuvantare pe pamant, este visul nostru implinit, este adierea primaverii dupa o iarna grea, este mangaierea ploii intr-o vara fierbinte, este spuma marii care imbratiseaza stanca, este verdele care imbraca goliciunea naturii, este cristalul care canta cand totul in jur doarme, este dulcele care ineaca amarul, este cea la care revin mereu seara, fericita ca o vad, o aud si ne bucuram impreuna de viata.
    Nu poate fi altcineva decat Ioana, sensibila si puternica in acelasi timp, vesela si trista cand vorba o raneste, cu ochii zambind sau plangand infruntandu-si propriile decizii, cu mintea agera si manutele in continua miscare, mereu facand ceva, mereu dorind mai mult, vorbind sau cantand, umplandu-ti clipele sarace si mangaindu-ti zilele posomorate…

  4. Radu-Alexandru

    Dupa 3 ani de relatie, timp in care eu si sotul meu am reusit sa ne cunoastem suficient de bine intr-o dupa amiaza ne-am gandit ce nume sa-i punem viitorului nostru baiat (nu se punea problema sa fie fata) si din vorba in vorba el a zis ca vrea sa-i punem numele bunicului lui si eu pe al bunicului meu si a ramas stabilit. Amandoi fusesera oameni deosebiti dar nu ne bucuraseram prea mult de ei pentru ca au plecat prea devreme.Dupa alti 2 ani de relatie in care la orice discutie de acest gen nou nu ezitam sa le spunem celor din jur numele viitorului nostru copil.Mereu spuneam ” daca vom avea un copil o sa-l cheme….”. Dupa acesti 2 ani s-a intamplat sa raman insarcinata ( deci nu a fost programat) si din clipa in care am aflat am fost convinsa ca va fi baiat si numele lui va fi Radu Alexandru

  5. Sofia Maria
    Era o seara torida de vara cand am aflat ca sunt insarcinata. Bucuria a fost una imensa caci imi doream cu disperare un copil. Fiecare zi care trecea , fiecare saptamana , luna ma implinea mai mult ca femeie si simteam si vedeam deopotriva cum in mine creste un pui mic de om.
    Nu stiu cum si nici de ce dar mereu am avut sentimentul ca voi avea o fetita.Asa ca impreuna cu sotul meu am inceput sa alegem numele ei.
    Si parca asa a fost sa fie predestinat caci m-am oprit si eu si Ovidiu exact la numele Sofia. Mi-am dorit sa fie un copil intelept (si este). Iar numele de Maria l-am ales de la Sfanta Fecioara Maria care mai tarziu avea sa ma ajute enorm ascultandu-mi rugile si lasand-o pe Sofia alaturi de noi , de parintii ei care o iubeau enorm inca dinainte de a se naste.
    Credeam ca 5 februarie 2009 va fi cea mai fericita zi din viata mea dar Dumnezeu de sus m-a mai pus inca odata la incercare . Sofia se nascuse , era frumoasa ca un inger dar nu se stia daca va supravietui sau nu.
    Orele treceau cu greu, doream sa imi vad copilul iar medicii imi tot spuneau ca o sa o vad curand. Cand am aflat adevarul am crezut ca imi fuge pamnatul de sub picioare si toata bucuria mea de mama s-a naruit intr-o clipa. Insa Fecioara Maria a fost alaturi de mine si de Sofia si i-a dat putere si azi este langa mine si langa tatal ei.
    Este o minune de fata, un copil intelept, istet, bun iar numele pe care eu si tatal ei i l-am ales i se potriveste de minune.
    Pe scurt aceasta este povestea numelui Sofia-Maria.

  6. Dennis Alexandru Valentin

    2 aprilie 2012…cea mai speciala zi din viata mea,ziua in care am aflat ca voi fi mama,ziua in care viata mea s-a schimbat.Totul a inceput cu un test de sarcina pozitiv pe care i l-am aratat sotului meu.Acesta,fericit a inceput sa-si sune prietenii si sa le spuna ca o sa fie tata si o sa aiba un baietel.Bineinteles ca era mult prea devreme sa stiu sexul copilului,insa el era absolut convins ca e baiat.Zilele treceau si au inceput discutiile pe tema numelui,discutii care le incepeam eu:”Daca e fata…” si continua sotul meu:”Nu mai te gandi la nume de fete ca sigur e baiat!”Pe la trei luni jumate am fost la doctor si in urma unui ecograf am aflat ca,da,este baiat.
    Doua saptamani mai tarziu,eram cu sotul meu in masina,mergeam la niste prieteni si am simtit niste lovituri puternice in pantece,in partea dreapta.In momentul ala am spus:”Uite mai,iuby, asta mic a inceput sa joace tontoroiu la mine in burtica,o sa fie un pericol public!”,la care el zice:”Dennis,pericol public”.Si asa am pastrat Dennis.Am dus putina lupta de lamurire cu taticul lui pentru ca vroia sa-i poarte numele si sa-l strige Alexandru Junior.Mi se parea atat de penibil sa-l strige Junior,asa ca am decis pe langa Dennis sa-l cheme si Alexandru.
    Nasii nostri au o fetita si erau foarte bucurosi ca am baiat pentru ca isi doreau nespus de mult sa boteze un baietel.De ziua nasului a venit si surpriza pe care i-o pregatisem,fara ca sotul meu sa stie ceva.Ei ne-au intrebat ce nume o sa-i punem baietelului nostru.Sotul meu s-a grabit sa raspunda primul:”Dennis Alexandru”,iar eu am continuat:”Valentin,Dennis Alexandru Valentin”.Cel din urma este numele nasului si s-a bucurat foarte tare ca a primit cadoul asta tocmai de ziua lui.
    Si asa scrie in certificatul de nastere al bebitului meu,Dennis Alexandru Valentin.Desi se spune ca daca te inspiri dintr-un personaj cand alegi numele copilului sunt sanse ca micutul sa aiba acelasi temperament,totusi sper sa nu ma transform intr-un “Mr. Wilson”…:))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>