De ce ne trimitem copiii la școală?

 

De ce ne trimitem copiii la școală? Am încercat să întreb câțiva părinți care sunt motivele care îi determină să-și integreze copiii în sistemul educativ. Iată câteva răspunsuri – Așa este normal!, Așa trebuie!, Pentru a deveni cineva în viață!, Ca să aibă o meserie!…

Concluzia mea – degeaba! Dacă luăm în considerare aceste răspunsuri, dacă ne ghidăm doar după ele, dacă doar din aceste motive alegem să ne trimitem copiii la școală – este TRIST!263511717_1844582019_1

Școala este, strict din punct de vedere instituțional, o clădire unde copiii stau un număr fix de ore pe zi, un număr fix de zile pe an pentru a învăța un număr fix de cunoștințe.

Personal, sunt revoltată, sunt vădit împotriva acestei instituțiii seci care nu face altceva decât să forțeze mintea unor coli albe de hârtie pentru a se colora în aceleași nuanțe de gri. Este ca și cum am face comparație între 2 tabouri care urmăresc aceeași temă, folosesc aceeași paletă de culori închise și transmit inevitabil același mesaj. Unde este diferența? Unde este aplicarea teroriei Inteligențelor Multiple? Ce facem cu copiii care nu vor doar să coloreze….ei vor să deseneze!  ?

Sistemul de învățământ se bazează stric pe imitație, pe reproducerea unor cuvinte, pe cunoașterea unor structuri fixe ce trebuie repetate la nesfârșit! De ce? Ar fi mai multe cauze – evident de natură emoțională, socială, economică și politică. De ce nu creștem flori? De ce ne rezumăm să replantăm în alte glastre?

După 16 ani de școală, dacă încerc să fac un rezumat – pot număra pe degetele de la o mână profesorii care m-au învățat să gândesc, care mi-au cerut să inovez, care m-au susținut să creez. Doar datorită lor astăzi pot să fiu ceea ce am devenit, doar datorită libertății de a gândi putem spera spre o reconstrucție. Este nevoie să renunțăm la simpla recondiționare, schimbăm programe, modificăm manuale, lungim sau scurtăm unele vacanțe…..este un fel de  – ne prefacem că facem, dar nu modificăm nimic! Îmi vine să râd amar când mă gândesc că s-a găsit soluția pentru mai bune rezultate la bac – camerele de supraveghere….:-) Doamne Sfinte, măcar de s-ar păstra, măcar de s-ar înțelege adevărata lor utilitate – trebuie să renunțăm la a mai cere elevilor noștri să reproducă. Trebuie să le dăm libertatea de a inova, de a se exprima.

De ce nu facem asta? Cred că din comoditate! Ne pitim în spatele unor false motive, când, de fapt – nu avem curajul de a lupta cu un sistem! Este mult mai simplu să stai la catedră și să le ceri elevilor să reproducă ce ai spus anterior, decât să îi înveți să gândească! Este ușor să spui – am un salariu mic și …..și ce??? Medicul cu salariul mic îți taie mâna când te doare piciorul?….vânzătorul de la magazinul din colț îți dă pâine în loc de zahăr că e supărat că nu îl lasă patronul să dea drumul la centrală???Nu!

Cerem respect și uităm că trebuie să îl oferim! Cerem sinceritate și nu știm să o predăm! Cerem noutate, vrem schimbare, dar când ni se oferă șansa…ne e frică!

Mi s-a întâmplat să le cer elevilor mei sinceritate și să o primesc….Cum? Simplu, le-am cerut să nu mă mintă – i-am rugat să îmi spună sincer de ce nu și-au făcut tema, dându-le exemple de răspunsuri– Nu am avut chef, Nu am avut dispoziția necesară! Am fost la film cu prietenii…!. Rezultatul – elevii mei își făceau tema, din respect pentru ei în fața mea!

Eu zic că trebuie să ne trimitem copiii la școală, dar trebuie să schimbăm școala. Nu e posibil într-o zi, un an…..dar e posibil dacă vrem! Să vrem să fim altfel, să vrem să îi pregătim pentru viața lor, nu pentru a noastră, să vrem să îi lăsăm să aleagă.

Tu vrei să schimbi ceva? Dacă da, ce?… cum???

5 thoughts on “De ce ne trimitem copiii la școală?

  1. Orice efort de a “repara sistemul educational” va esua pentru ca educatia inseamna diferite lucruri pentru diferiti oameni: pentru unii educatia inseamna locul unde te formezi pentru un loc de munca, pentru altii inseamna repararea problemelor sociale, iar altii vad educatia ca asigurarea unui loc de munca ori o sursa de indoctrinare politica.

    Fiecare idee este promovata, apoi lasata deoparte, sperind ca vor aparea reforme mai noi si mai bune – unele care dau impresia ca functioneaza. Ca si adeptii socialismului, cred ca daca le intorc si le schimba, va iesi ceva bun. Nici o dovada contrarie se pare ca nu-i convinge altfel.

    Sistemul este bolnav la radacina. Fundatia este corupta – ideea ca guvernul ar trebui sa controleze ce, cind si in ce mod sa invete copiii, ca ar trebui sa aiba puterea sa-si forteze agenda asupra oamenilor pe care ar trebui sa-i serveasca, ca atita timp cit o face pentru binele nostru noi trebuie sa ne supunem – este 100% in contradictie cu principiul de libertate, de dreptate si de egalitate.

    Libertatea este cea care face oamenii sa creasca, sa invete, sa inventeze si sa creeze. Cind guvernul constringe, acesta promoveaza rezistenta pasiva, pasiva numai pina cind oamenii isi dau seama si vor reactiona.

    Am putea incerca sa reformam invatamintul inca 100 de ani, dar citi copii sintem dispusi sa sacrificam pentru aceasta cauza?

    • Se pare ca sacrificarea copiilor este inevitabila! Eu sunt un fost dascal al sistemului de invatamant, spun fost pentru ca am ales sa lupt! Lupt prin renuntare, lupt prin efortul exterior de a schimba incepand cu copilul meu! Din pacate, pentru unii, renuntarea mea a fost un semn de lasitate…am spus-o si o repet – pot face mai mult din exterior, in interior esti legat! Mi se pare ca am renuntat la o secta….da, oricat de dur poate suna! Am renuntat la un post de titular si prin asta am pierdut titularizarea si gradele obtinute…..poate imi explica cineva de ce??? un inginer care isi da demisia isi pierde titulatura de inginer??? Nu!
      In interorul sistemului esti legat de maini, ti se “da de lucru” pentru a nu vedea, simti, intelege ce se intampla cu tine! Schimbarea nu se vrea, iar cei care o doresc fie raman fara resursele motivationale pentru a lupta, fie se complac pentru a nu fi marginalizati!
      Mi se pare ca vorbim prea mult de cauze si nu gasim solutiile….Ar fi cateva – le vedem, in special cei care vrem! Dar – cum sa reusim? Cum sa le demonstram ca nu vrem copii carne de tun, nu vrem indoctrinati, nu vrem minti incalcite…..VREM libertatea de a alege, de a gandi, de a construi?

      • Solutia este foarte simpla: iesirea de sub monopolul statului. Abia atunci realizam in ce lanturi am fost tinuti. Abia atunci avem libertatea de a alege, de a gindi. Din proprie experienta spun: este minunat!

  2. “Iesirea de sub monopolul statului”? Nu inteleg aceasta afirmatie in contextul educatiei si invatamantului. Pe ce a pus statul monopol? Pe invatamant? Ideea e ca sistemul de invatamant din Romania e PUTRED si nu se face nimic. Probabil ca o lupta impotriva acestui sistem in scopul schimbarii radicale este cea mai buna solutie. Acum depinde cine este dispus sa lupte impotriva acestui sistem, pentru ca ii putem numara de degete. De-asta si apreciez mult proiectul “copiiPH” pentru ca incearca sa faca ceva. A iesi din “lanturile” sistemului si a lupta impotriva lui din afara mi se pare o solutie buna. Nu stiu daca va avea sorti de izbanda, dar semnalul de alarma a fost tras !!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>